Legea 61/2024: registrul traficanților și obligațiile tale

O dată la 3 luni. Acesta e intervalul maxim la care o persoană înscrisă în registrul traficanților de droguri trebuie să treacă pe la poliție, potrivit Legii 61/2024. Iar înscrierea nu ține câteva luni: durează 10 sau 20 de ani de la data introducerii în registru, 5 ani de la hotărâre în cazul renunțării sau amânării aplicării pedepsei, ori până la 85 de ani pentru pedepsele mai mari de 5 ani.

Registrul funcționează din 1 iunie 2025. Poliția a preluat automat în el datele din cazierul judiciar al persoanelor condamnate pentru trafic de droguri și pentru faptele conexe, inclusiv pentru condamnări anterioare legii, dacă figurau încă în cazier. Dacă ai primit o înștiințare sau vrei să afli dacă ești vizat, mai jos găsești ce spune textul legii, articol cu articol: cine e înscris, ce date se păstrează, ce obligații ai tu și ce obligații are poliția, ce riști dacă nu le respecți și cum poți cere rectificarea.

Ce prevede Legea 61/2024 și de când se aplică?

Titlul complet este Legea nr. 61 din 25 martie 2024 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni din sfera traficului de droguri, precum și pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. A fost publicată în Monitorul Oficial nr. 259 din 26 martie 2024 și are 25 de articole.

Scopul declarat în art. 1 este prevenirea și combaterea faptelor din sfera drogurilor și evitarea riscului de recidivă. Concret, legea creează o bază de date a poliției, separată de cazierul judiciar, și un regim de supraveghere pentru cei înscriși în ea.

Cum e organizat registrul:

• Cine îl ține: Ministerul Afacerilor Interne îl organizează, iar unitățile Poliției Române îl gestionează, prin structuri specializate (art. 5 alin. 1).
• Unde se află: este o evidență distinctă de cea a cazierului judiciar, dar funcționează în cadrul Sistemului Național de Evidență Informatizată a Cazierului Judiciar și poate fi interconectat cu alte baze de date ale poliției (art. 5 alin. 2-3).
• Registrul central: la Inspectoratul General al Poliției Române, pentru persoanele născute în afara României și pentru românii semnalați de alte state (art. 7).
• Registrele locale: la inspectoratele de poliție județene și la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pentru persoanele născute în județul respectiv (art. 8).

Legea a intrat în vigoare în martie 2024, dar registrul trebuia pus în funcțiune până la 1 ianuarie 2025. Ordonanța de urgență nr. 156/2024 a amânat termenul până la 1 iunie 2025, iar aceasta e singura modificare a legii care apare în forma consolidată de pe legislatie.just.ro. Pentru persoanele care figurau deja în cazier, poliția avea la dispoziție cel mult un an de la operaționalizare ca să le fotografieze, să le amprenteze și să le preleveze probe biologice (art. 23 alin. 2). Modul concret în care se face supravegherea e stabilit printr-o metodologie aprobată prin dispoziție a inspectorului general al Poliției Române (art. 23 alin. 3).

Cine este înscris în registrul traficanților de droguri?

Art. 2 din lege stabilește două categorii de persoane. Prima: persoanele condamnate de instanțele române pentru una dintre faptele de mai jos, dar și cele față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau o măsură de siguranță. Deci nu contează că ai primit o pedeapsă cu suspendare: intri în registru. A doua: cetățenii români despre care autoritățile din alte state au comunicat României că au săvârșit o astfel de faptă.

Faptele care atrag înscrierea, din Legea nr. 143/2000:

• traficul de droguri de risc sau de mare risc (art. 2) și introducerea ori scoaterea lor din țară (art. 3);
• punerea la dispoziție a unei locuințe sau a unui local pentru consumul de droguri ori tolerarea consumului acolo (art. 5);
• prescrierea de droguri de mare risc de către medic fără necesitate medicală și eliberarea lor pe o astfel de rețetă sau pe una falsificată (art. 6 alin. 1-2);
• administrarea de droguri de mare risc în afara condițiilor legale (art. 7) și furnizarea de inhalanți toxici unui minor (art. 8);
• finanțarea traficului (art. 9), îndemnul la consum de droguri de mare risc (art. 10) și faptele care au dus la moartea victimei (art. 11);
• tentativa la aceste infracțiuni (art. 12).

Se adaugă operațiunile fără drept cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, cunoscute ca "etnobotanice" (art. 16 și 17 din Legea nr. 194/2011).

Ce nu apare în listă: art. 4 din Legea nr. 143/2000, adică deținerea, cumpărarea sau cultivarea de droguri pentru consum propriu, și art. 6 alin. 3, obținerea de droguri pe o rețetă falsificată. O condamnare doar pentru consum nu este, potrivit textului, temei de înscriere.

Două reguli mai contează. Persoanele care erau minore la data faptei nu se înscriu, cu excepția cazului în care instanța a dispus expres acest lucru în procesul penal (art. 2 alin. 2). Iar înscrierea se face automat, prin preluarea datelor din cazierul judiciar (art. 9): nu există o hotărâre separată prin care un judecător să decidă că intri în registru și nici o audiere prealabilă.

Ce se întâmplă după ce primești înștiințarea de la poliție?

Primul contact cu registrul este, de regulă, o înștiințare trimisă la domiciliu, la reședință sau la locația ta (imobilul în care locuiești sau în care lucrezi). Potrivit art. 11 alin. 5, ea trebuie să cuprindă data înscrierii în registru, temeiul legal al înscrierii și obligația de a te prezenta la poliție. Românii semnalați de alte state primesc înștiințarea personal, de la polițiști.

Din momentul înștiințării ai 5 zile lucrătoare ca să te prezinți la sediul poliției pe raza căruia ai domiciliul, reședința sau locația (art. 11 alin. 4). Acolo se fac trei operațiuni, fără să ți se ceară consimțământul:

• fotografierea, care se repetă o dată la 3 ani sau când ți se schimbă înfățișarea (art. 13);
• înregistrarea amprentelor, cu excepția cazului în care ele există deja în evidențele poliției (art. 14 alin. 1);
• prelevarea de probe biologice pentru profilul genetic din Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu excepția cazului în care profilul tău e deja introdus acolo (art. 15 alin. 1).

Tot cu această ocazie trebuie să comunici informațiile despre profesie, venituri, persoanele cu care locuiești, locurile frecventate și adresă, descrise în secțiunea următoare (art. 11 alin. 8).

Dacă nu te prezinți sau refuzi fotografierea, amprentarea ori prelevarea probelor, legea spune că vei fi constrâns la aceasta (art. 11 alin. 7). Neprezentarea este, separat, și infracțiune.

Există și o variantă scurtă. Dacă datele au fost deja preluate în cadrul altei proceduri legale, poliția nu mai trimite înștiințarea completă: ești informat doar că ai fost introdus în registru și că ți se prelucrează datele, dar obligația de a te prezenta în 5 zile lucrătoare rămâne (art. 11 alin. 6). Dacă erai în arest sau în penitenciar, te prezinți la încetarea cauzei care te-a împiedicat (art. 11 alin. 8 și art. 12 alin. 2).

Ce obligații ai cât timp ești în registru?

Obligațiile de supraveghere din art. 12 se aplică persoanelor înscrise care au domiciliul sau reședința în România ori locuiesc efectiv aici. Sunt trei, iar toate durează cât timp rămâi în registru.

1. Prezentarea periodică la poliție. Te prezinți la poliția de pe raza unde locuiești periodic, dar nu mai rar de o dată la 3 luni (art. 12 alin. 1). Legea fixează doar intervalul maxim, așa că poliția îți poate stabili prezentări mai dese. La fiecare prezentare comunici informații despre:

• profesia, meseria sau activitatea pe care o desfășori;
• mijloacele de existență;
• persoanele cu care locuiești sau cu care intri în contact direct și sistematic;
• școlile, facultățile, taberele, cluburile, festivalurile sau alte locuri pe care le frecventezi preponderent;
• adresa unde locuiești;
• modul în care poliția poate comunica cu tine.

2. Anunțarea deplasărilor mai lungi de 7 zile. Înainte de orice deplasare din localitatea de domiciliu care durează mai mult de 7 zile, anunți poliția de pe raza unde locuiești. Spui localitatea de destinație, scopul, perioada și mijlocul de transport (art. 12 alin. 3 lit. a). Textul spune "orice deplasări", deci regula se aplică și unei călătorii în străinătate, nu doar celor din țară.

3. Comunicarea mutării în 3 zile. Dacă îți schimbi locuința, te prezinți în cel mult 3 zile la poliția de pe raza noii locuințe, ca să fii luat în evidență acolo (art. 12 alin. 3 lit. b).

Pe lângă acestea, suporți verificările pe care poliția le face la domiciliu, la reședință sau la imobilul în care locuiești efectiv, cel puțin o dată la 3 luni. Ele sunt o obligație a poliției, nu a ta, și le detaliem mai jos.

Un sfat practic: păstrează o dovadă pentru fiecare pas. Cere să ți se înregistreze anunțul de deplasare și notează data fiecărei prezentări. Dacă ulterior se pune problema că ai lipsit, aceste dovezi contează.

Ce riști dacă nu respecți obligațiile din registru?

Sancțiunea e penală, nu o amendă contravențională. Potrivit art. 19, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă:

• neprezentarea la poliție în 5 zile lucrătoare de la înștiințare sau de la informarea simplificată (art. 11 alin. 4 și 6);
• neprezentarea periodică la poliție și necomunicarea informațiilor cerute (art. 12 alin. 1);
• neanunțarea unei deplasări mai lungi de 7 zile și necomunicarea mutării în 3 zile (art. 12 alin. 3).

Fiind o infracțiune obișnuită, ea se urmărește din oficiu. Poliția nu are nevoie de o plângere penală din partea cuiva: polițistul care constată că ai lipsit poate sesiza direct organele de urmărire penală. Iar o condamnare pentru această faptă ajunge, ca orice condamnare, în cazierul judiciar.

Ce nu este, separat, infracțiune după art. 19: refuzul fotografierii, al amprentării sau al prelevării probelor biologice. Pentru acesta legea prevede altă consecință, constrângerea (art. 11 alin. 7), adică poliția poate obține datele și fără acordul tău. Art. 19 nu trimite nici la verificările de la domiciliu din art. 12 alin. 4, care sunt formulate ca obligație a poliției.

Câteva situații în care obligația nu se încalcă, deși pare:

• Ești în arest sau în penitenciar, în țară sau în străinătate: obligația de prezentare se îndeplinește când încetează privarea de libertate (art. 12 alin. 2).
• Pleci din localitate pentru 7 zile sau mai puțin: legea cere anunțarea doar pentru deplasările mai lungi de 7 zile.
• Nu ai domiciliul, reședința și nici nu locuiești în România: obligațiile din art. 12 vizează persoanele cu legătură de locuire în România. Atenție însă: dacă domiciliul din buletin a rămas în țară, textul te poate include chiar dacă lucrezi în altă parte, așa că situația trebuie clarificată cu poliția, în scris.

Dacă ai ratat deja un termen, nu aștepta să fii căutat. Prezintă-te cât mai repede, explică motivul și păstrează dovezile care îl susțin (certificat medical, bilete de călătorie, acte de muncă).

Cine are acces la datele din registru și ce obligații are poliția?

În registru ajung datele personale și judiciare din cazierul tău, mai puțin notările provizorii despre dosarele aflate încă în curs (art. 9). Li se adaugă fotografia, amprentele, mențiunea despre profilul genetic, informațiile pe care le dai la fiecare prezentare și cele culese la verificări. Art. 12 alin. 6 permite poliției să prelucreze și "orice date de interes polițienesc" despre tine, în bazele ei de date.

Cine poate vedea aceste date. Potrivit art. 16, o copie de pe registru pot obține organele de urmărire penală, instanțele și instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică, siguranță națională și justiție, în aceleași condiții în care obțin o copie de pe cazierul judiciar. Copia cuprinde toate datele din registru, iar la cerere aceste autorități pot primi și fotografiile, amprentele sau profilul genetic. Datele pot fi transmise și autorităților din alte state, prin cooperarea polițienească sau judiciară internațională (art. 17).

Legea nu prevede acces pentru angajatori, proprietari de locuințe sau public și nici o listă publicată online. Art. 4 spune că datele se comunică doar în condițiile legii, cu respectarea regulilor privind protecția datelor personale și ale Legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public.

Ce obligații are poliția față de tine:

• să îți trimită o înștiințare care cuprinde data înscrierii, temeiul legal și obligația de prezentare (art. 11 alin. 5);
• să facă fotografierea, amprentarea și prelevarea probelor prin personal instruit (art. 11 alin. 3) și să nu le repete pe cele două din urmă dacă datele tale există deja (art. 14 și 15);
• să desfășoare verificări la domiciliu, la reședință sau la locuința efectivă cel puțin o dată la 3 luni, în condiții de confidențialitate (art. 12 alin. 4-5);
• să șteargă la scoaterea din registru informațiile culese, amprentele și profilul genetic, cu excepțiile prevăzute de lege, de exemplu când sunt folosite într-o procedură judiciară sau sunt necesare potrivit legii cazierului ori a celei privind datele genetice (art. 12 alin. 7, art. 14 alin. 4, art. 15 alin. 3);
• să aducă legea la cunoștința publicului prin comunicate, pagina proprie de internet și acțiuni specifice (art. 22).

Confidențialitatea verificărilor contează în practică: legea nu dă poliției temei să anunțe vecinii sau angajatorul că ești în registru. Dacă se întâmplă, discută cu un avocat despre o plângere pentru încălcarea regulilor de protecție a datelor.

Cât timp rămâi în registru și cum poți contesta înscrierea?

Art. 10 alin. 2 stabilește când ieși din evidență, dacă ai fost înscris în baza unei hotărâri românești:

• după 5 ani de la hotărârea definitivă de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, dacă amânarea nu a fost revocată;
• după 10 ani de la introducerea în registru, dacă pedeapsa a fost de cel mult 5 ani sau amendă;
• după 20 de ani de la introducerea în registru, dacă pedeapsa a fost mai mare de 5 ani;
• la împlinirea vârstei de 85 de ani, dacă pedeapsa a fost mai mare de 5 ani;
• la dezincriminarea faptei sau la deces.

Observă de unde curg termenele de 10 și 20 de ani: de la data introducerii în registru, nu de la condamnare. Pentru o condamnare din 2015 preluată în registru în 2025, cei 10 ani se socotesc din 2025. Românii semnalați de alte state ies din evidență la expirarea termenelor de păstrare comunicate de statul de condamnare (art. 10 alin. 3).

Două reguli surprind pe mulți. Scoaterea din cazierul judiciar nu produce efecte asupra registrului (art. 10 alin. 1). Iar grațierea, prescripția executării pedepsei, amnistia sau reabilitarea nu duc la scoaterea din registru (art. 10 alin. 5).

Cum ceri rectificarea. Legea 61/2024 nu are o procedură proprie de contestare. Art. 18 trimite la art. 32 și 33 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, aplicate în mod corespunzător:

1. Depui la unitatea de poliție o cerere motivată, cu actele doveditoare, prin care arăți că datele din registru nu corespund situației reale sau că înscrierea nu s-a făcut cu respectarea legii.
2. Poliția verifică și îți comunică răspunsul în cel mult 20 de zile de la depunere.
3. Dacă cererea e respinsă, poți face contestație în 30 de zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază domiciliezi. Contestația e scutită de taxa de timbru, iar hotărârea este definitivă.

Motive concrete: fapta pentru care ai fost condamnat nu e pe lista din art. 1, de exemplu consum propriu; erai minor la data faptei și instanța nu a dispus înscrierea; datele aparțin altei persoane; termenul de ieșire din evidență a expirat. Rectificările făcute în cazierul judiciar produc efecte și asupra registrului (art. 18 alin. 2). În fața instanței poți ridica și o excepție de neconstituționalitate a textelor aplicate.

Pentru că hotărârea e definitivă și nu ai a doua șansă, cererea și probele trebuie pregătite atent. Un avocat specializat în drept penal îți poate spune dacă ai un motiv real; vezi și cât costă un avocat pentru o astfel de procedură.