Curatela: ce este, cum se instituie și ce face curatorul

Mulți oameni care caută informații despre curatelă pornesc de la o idee greșită: că un părinte bolnav sau în vârstă trebuie "pus sub interdicție" ca să-l poată ajuta cineva cu banii și actele. Interdicția judecătorească nu mai există în această formă. Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. 164 alin. (1) Cod civil prin Decizia nr. 601/2020, iar Legea nr. 140/2022, în vigoare din 18 august 2022, a înlocuit interdicția cu două măsuri noi: consilierea judiciară și tutela specială.

Curatela a rămas în Codul civil (art. 178-186) și are alt rol. Ea nu ia nimic din capacitatea persoanei: omul rămâne capabil să decidă, dar primește un curator care îi administrează bunurile sau îl reprezintă acolo unde el nu poate ajunge. În ghidul de mai jos afli în ce situații se instituie curatela, cine o poate cere, la ce instanță, ce acte depui și ce are voie să facă un curator.

Ce este curatela și în ce situații se instituie?

Curatela este o măsură de ocrotire prin care instanța numește un curator pentru o persoană care, deși are discernământ și capacitate deplină, nu își poate apăra singură interesele sau nu își poate administra bunurile. Art. 106 alin. (2) Cod civil o enumeră, alături de consilierea judiciară și tutela specială, printre măsurile prin care se realizează ocrotirea majorului. Este una dintre instituțiile de bază ale dreptului civil privind persoana fizică.

Diferența esențială față de celelalte măsuri e scrisă în art. 181 Cod civil: instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacității celui reprezentat. Persoana poate în continuare să semneze contracte, să vândă, să cumpere sau să facă testament. Curatorul o ajută acolo unde ea nu poate acționa, nu decide în locul ei.

Codul civil prevede patru situații în care instanța de tutelă poate institui curatela:

• bătrânețe, boală sau infirmitate fizică: persoana nu își poate administra personal bunurile sau apăra interesele și, din motive temeinice, nu își poate numi singură un reprezentant;
• cazuri urgente: din cauza bolii sau din alte motive, persoana nu poate lua, nici personal, nici prin reprezentant, măsuri care nu suferă amânare;
• lipsa îndelungată de la domiciliu: persoana trebuie să lipsească mult timp și nu a lăsat un mandatar sau un administrator general;
• dispariția: nu există informații despre persoană și aceasta nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.

Expresia "în afară de cazurile prevăzute de lege" din art. 178 arată că lista nu e închisă. Alte legi pot prevedea numirea unui curator în situații speciale, iar Codul civil reglementează separat curatorul special (de exemplu, când tutorele și minorul au interese contrare). Acestuia nu i se aplică regulile curatelei obișnuite, ci, potrivit art. 186, regulile de la tutelă.

Primul caz este cel mai frecvent în practică: un părinte imobilizat la pat, o persoană după un accident vascular care nu se mai poate deplasa, un vârstnic care nu mai poate merge la bancă sau la notar, dar care înțelege ce se întâmplă în jurul lui.

Diferența dintre curatelă, tutelă și măsurile din Legea 140/2022

Confuzia cea mai des întâlnită este între curatelă și tutelă. Tutela minorului se instituie când copilul nu mai are părinți care să-l ocrotească (art. 110 Cod civil): părinții au decedat, sunt necunoscuți, decăzuți din drepturile părintești și alte situații similare. Tutorele ține locul părinților: îl reprezintă pe copil sau, după vârstă, îi încuviințează actele. Curatorul, în schimb, ajută un adult capabil, fără să-i restrângă drepturile.

Pentru adulții cu facultăți mintale afectate, Legea 140/2022 a creat o scară de măsuri, de la cea mai ușoară la cea mai severă:

• Asistența pentru încheierea actelor juridice: o cere chiar persoana cu dizabilitate intelectuală sau psihosocială, la notar, pentru cel mult 2 ani. Asistentul o sprijină în relația cu terții, dar nu semnează în locul ei, iar capacitatea de exercițiu rămâne neatinsă (art. 1 și art. 3 din Legea 140/2022).
• Consilierea judiciară: o dispune instanța când deteriorarea facultăților mintale este parțială. Persoana are capacitate de exercițiu restrânsă (art. 41 alin. (1^1) Cod civil), iar măsura durează cel mult 3 ani.
• Tutela specială: se dispune când deteriorarea este totală și persoana trebuie reprezentată continuu. Persoana nu are capacitate de exercițiu (art. 43 Cod civil), iar măsura se ia pentru cel mult 5 ani, cu posibilitate de prelungire până la 15 ani dacă afecțiunea e permanentă (art. 168 Cod civil).

Curatela stă în afara acestei scări. Ea nu pornește de la o afecțiune psihică, ci de la o piedică practică: vârsta, boala fizică, absența sau dispariția. Dacă problema reală este pierderea discernământului, curatela nu e soluția potrivită.

Legea a prevăzut și varianta în care cererea a fost greșit încadrată. Potrivit art. 182 alin. (4) Cod civil, instanța sesizată cu instituirea curatelei poate dispune consilierea judiciară sau tutela specială, aplicând regulile acestor măsuri. Totodată, art. 104 alin. (5) Cod civil cere ca măsurile de ocrotire a majorului să fie dispuse doar când nu ajung soluții mai ușoare, cum ar fi o procură obișnuită sau un mandat de ocrotire încheiat de persoana în cauză.

Cine poate cere curatela și la ce instanță?

Potrivit art. 182 alin. (1) Cod civil, cererea de instituire a curatelei poate fi făcută de:

• persoana care urmează să fie reprezentată, chiar ea;
• soțul sau rudele acesteia;
• persoanele prevăzute la art. 111 Cod civil: cei apropiați, administratorii și locatarii casei în care locuiește, serviciul de stare civilă, notarul public, procurorul, autoritățile administrației publice locale, instituțiile de ocrotire, precum și orice altă persoană.

Cererea se depune la judecătorie, care judecă în primă instanță cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă (art. 94 pct. 1 lit. a) Cod de procedură civilă). Judecătoria competentă teritorial depinde de situație (art. 179 Cod civil):

• pentru bătrânețe, boală sau infirmitate: instanța de la domiciliul persoanei reprezentate;
• pentru cazurile urgente: fie instanța de la domiciliul persoanei, fie cea de la locul unde trebuie luate măsurile urgente;
• pentru cel lipsă sau dispărut: instanța de la ultimul său domiciliu din țară.

Consimțământul este o condiție de fond. Art. 182 alin. (2) prevede că curatela nu se poate institui decât cu acordul celui reprezentat, cu excepția cazurilor în care acordul nu poate fi dat, cum e cel al persoanei dispărute. Dacă părintele tău refuză curatela și își înțelege decizia, instanța nu i-o poate impune.

Poate fi curator orice persoană fizică cu deplină capacitate de exercițiu, care este în măsură să îndeplinească sarcina (art. 180 alin. (1)). Nu trebuie să fie rudă. Dacă cel ocrotit a desemnat dinainte, printr-un act unilateral sau o convenție în formă autentică, pe cine vrea drept curator, acea persoană va fi numită cu prioritate și poate fi înlăturată doar pentru motive temeinice (art. 180 alin. (2)). Curatorul propus trebuie să își dea și el acordul: numirea se face "cu acordul celui desemnat" (art. 182 alin. (3)).

Pentru persoanele cu handicap, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, în forma modificată prin Legea 140/2022, prevede expres dreptul la protecție juridică sub forma curatelei, a consilierii judiciare, a tutelei speciale sau a tutelei, precum și la asistență juridică gratuită, în condițiile legii privind ajutorul public judiciar.

Procedura de instituire a curatelei, pas cu pas

Cererea de curatelă nu este un proces împotriva cuiva. Ea intră în categoria cererilor necontencioase, pentru care Codul de procedură civilă (art. 527) menționează expres luarea unor măsuri legale de ocrotire. Nu există un pârât, ci un petent care cere instanței să ia o măsură.

Nu există un formular oficial obligatoriu. Potrivit art. 530 Cod de procedură civilă, cererea trebuie să cuprindă:

1. numele, prenumele și domiciliul celui care o face;
2. datele persoanelor care trebuie chemate în fața instanței: persoana ocrotită și curatorul propus;
3. obiectul: instituirea curatelei și numirea unui anumit curator;
4. motivarea: în care dintre cele patru cazuri din art. 178 Cod civil se încadrează situația și de ce;
5. semnătura, împreună cu înscrisurile pe care se sprijină cererea.

Un model de cerere de curatelă pentru o persoană cu handicap urmează aceeași structură. În partea de motivare descrii concret ce nu poate face persoana (de exemplu, nu se poate deplasa la bancă sau la autorități) și atașezi certificatul de încadrare în grad de handicap, ca dovadă. Ca temei de drept se indică, de regulă, art. 178 și următoarele din Codul civil și art. 527 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Cererea se judecă în camera de consiliu, adică fără public (art. 532). Instanța poate dispune din oficiu orice măsuri utile și poate asculta orice persoană care aduce lămuriri, inclusiv persoana ocrotită, al cărei acord este o condiție a curatelei. Soluția se dă printr-o încheiere. Dacă cererea este admisă, încheierea este executorie, iar numirea curatorului se comunică în scris acestuia și se afișează la sediul instanței și la primăria de la domiciliul celui reprezentat (art. 182 alin. (3) Cod civil).

Încheierea poate fi atacată doar cu apel (art. 534). Termenul general de apel este de 30 de zile (art. 468), dar în procedura necontencioasă el curge de la pronunțare pentru cei prezenți la ultima ședință și de la comunicare pentru cei care au lipsit.

La capitolul costuri, cererile privind curatela sunt scutite de taxa judiciară de timbru, inclusiv căile de atac (art. 29 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 80/2013). Rămân cheltuielile cu copiile, actele medicale și, dacă alegi să lucrezi cu un avocat, onorariul acestuia. Ce include acesta și cum se stabilește găsești în ghidul despre cât costă un avocat.

Ce poate și ce nu poate face curatorul?

Art. 183 Cod civil stabilește că, pe durata curatelei, se aplică regulile de la mandat. Curatorul acționează ca un mandatar al persoanei ocrotite: o reprezintă, îi administrează bunurile, încasează sume, plătește facturi, ține legătura cu autoritățile. Instanța de tutelă poate stabili limitele acestui mandat și poate da instrucțiuni curatorului în locul celui reprezentat, ori de câte ori acesta nu este în măsură să o facă.

Din regulile mandatului rezultă și limita cea mai importantă. Un mandat general permite doar acte de conservare și de administrare (art. 2.016 alin. (1) Cod civil). Pentru a vinde, a ipoteca, a face o tranzacție sau a porni un proces, mandatarul are nevoie de o împuternicire expresă (art. 2.016 alin. (2)). Concret, curatorul nu poate vinde casa persoanei ocrotite doar pentru că a fost numit: are nevoie de o împuternicire anume pentru acel act, dată de persoana ocrotită sau, dacă ea nu este în măsură, prin limitele și instrucțiunile stabilite de instanță.

Instanța poate alege și o a doua variantă: să-l învestească pe curator cu drepturile și obligațiile unui administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia. În acest caz, curatorul face actele necesare pentru conservarea bunurilor și pentru folosirea lor normală (art. 795 Cod civil), încasează creanțele și culege fructele, de exemplu chiria (art. 796).

Obligațiile curatorului decurg tot din mandat:

• să nu depășească limitele stabilite (art. 2.017);
• să acționeze cu diligența pe care o are în propriile afaceri, dacă sarcina e gratuită, sau cu diligența unui bun proprietar, dacă e remunerată (art. 2.018);
• să dea socoteală despre gestiune și să predea tot ce a primit pentru persoana ocrotită (art. 2.019);
• să plătească dobânzi pentru sumele folosite în interes propriu (art. 2.020).

Remunerația: Codul civil nu stabilește o sumă pentru curator. Mandatul între două persoane fizice se prezumă gratuit (art. 2.010), deci, de regulă, ruda care devine curator nu primește plată. Are însă dreptul să își recupereze cheltuielile rezonabile făcute pentru îndeplinirea sarcinii (art. 2.025).

Pentru că persoana ocrotită își păstrează capacitatea, ea poate decide singură actele importante. De exemplu, un părinte poate dona locuința copiilor și își poate rezerva un uzufruct viager, fără ca existența curatelei să-l împiedice.

Când încetează curatela și cum se înlocuiește curatorul

Curatela nu are o durată fixă stabilită de lege, spre deosebire de consilierea judiciară (maximum 3 ani) și de tutela specială (maximum 5 ani, cu prelungire). Ea durează cât timp există cauza care a dus la instituirea ei. Când cauza dispare, curatela nu se stinge automat: trebuie ridicată de instanța de tutelă.

Potrivit art. 185 Cod civil, în forma modificată prin Legea 140/2022, ridicarea curatelei poate fi cerută de:

• persoana reprezentată;
• soțul, rudele sau afinii acesteia;
• persoana care locuiește cu ea;
• curatorul;
• persoanele și instituțiile prevăzute la art. 111 Cod civil.

Situațiile tipice sunt ușor de recunoscut. Persoana s-a recuperat după boală și se poate ocupa din nou de bunurile ei. Cel plecat pentru mult timp s-a întors acasă. Cel dispărut a reapărut sau s-au obținut informații despre el. În toate aceste cazuri, cererea de ridicare arată că motivul din art. 178 nu mai există și se sprijină pe dovezi: acte medicale noi, dovada întoarcerii acasă și altele asemenea.

Separat de încetarea curatelei, curatorul poate renunța la sarcină. Art. 184 Cod civil îi dă dreptul să ceară înlocuirea după 3 ani de la numire. Înainte de acest termen, poate cere înlocuirea doar pentru motive temeinice, pe care instanța le apreciază de la caz la caz.

Atenție la o situație care se confundă des. Când se judecă o cerere de consiliere judiciară sau tutelă specială, instanța poate numi un curator special doar până la soluționarea dosarului (art. 167 Cod civil). Dacă cererea de punere sub ocrotire este respinsă, curatela instituită pe durata procesului încetează de drept (art. 941 alin. (3) Cod de procedură civilă). Este o măsură provizorie, cu alt regim decât curatela din art. 178.