Organizație neguvernamentală (ONG): tipuri și înființare

Vrei să strângi oameni în jurul unei cauze, să ajuți un grup vulnerabil, să organizezi competiții sportive sau să ceri bani din fonduri publice pentru un proiect cultural. În toate aceste situații ai nevoie de o organizație neguvernamentală, adică de un ONG. Expresia nu apare ca atare în lege: în România, un ONG se înființează ca asociație, fundație sau federație, după regulile din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000.

Multe ghiduri de pe internet descriu încă regulile de dinainte de Legea nr. 276/2020: act constitutiv autentificat la notar, patrimoniu minim de un salariu pentru asociație și de 100 de salarii pentru fundație. Nu mai e cazul. Mai jos găsești regulile în vigoare, pașii de înființare, actele cerute de judecătorie, costurile reale și diferențele dintre cele trei forme, ca să alegi corect de la început.

Ce este o organizație neguvernamentală potrivit legii?

Juridic, o organizație neguvernamentală este o persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial. Asta înseamnă două lucruri. Întâi, nu aparține statului și nu e înființată de o autoritate publică, ci de persoane fizice sau firme. Apoi, scopul ei nu e împărțirea profitului între membri: banii pe care îi obține se folosesc pentru scopul declarat în statut.

"Fără scop patrimonial" nu înseamnă "fără bani". Un ONG poate avea angajați, poate încasa cotizații, sponsorizări și granturi, poate desfășura activități economice și chiar poate înființa o societate comercială. Diferența față de un SRL e destinația câștigului: la ONG, profitul nu ajunge la membri ca dividende, ci se reinvestește în scop.

Ordonanța nr. 26/2000 nu se aplică oricui. Partidele politice, sindicatele și cultele religioase au legi proprii și nu intră sub incidența ei (art. 1 alin. 3). Nici asociațiile de proprietari nu se înființează după aceste reguli, ci după Legea nr. 196/2018.

Actele de constituire sunt guvernate de legea civilă (art. 3), motiv pentru care disputele dintre membri, anularea hotărârilor sau dizolvarea ajung la judecătorie, ca orice litigiu de drept civil. Legea mai permite ca oamenii să se asocieze și fără să creeze o persoană juridică, atunci când scopul propus nu cere asta (art. 5 alin. 2). Un grup informal de voluntari, de exemplu, poate funcționa fără înregistrare, dar nu poate deschide cont bancar, semna contracte sau primi finanțare în nume propriu.

Ce tipuri de organizații neguvernamentale există în România?

Organizațiile neguvernamentale din România iau una dintre cele trei forme reglementate de OG nr. 26/2000. Alegerea contează, pentru că fiecare are alt număr minim de fondatori, alt patrimoniu și altă structură de conducere.

Asociația

Este forma cea mai folosită. Potrivit art. 4 alin. (1), asociația este constituită de trei sau mai multe persoane care pun în comun, fără drept de restituire, contribuția materială, cunoștințele sau munca lor pentru un scop de interes general, al unei colectivități sau personal nepatrimonial. Accentul cade pe membri: ei decid în adunarea generală, pot intra și ieși, plătesc cotizații. Cluburile sportive amatoare, asociațiile de părinți sau grupurile civice locale sunt de regulă asociații.

Fundația

Fundația pornește de la un patrimoniu, nu de la un grup de oameni. Poate fi înființată de una sau mai multe persoane, prin act între vii sau prin testament, care afectează un patrimoniu, permanent și irevocabil, unui scop de interes general (art. 15 alin. 1). După înscriere, nici fondatorii, nici moștenitorii lor nu mai pot revoca statutul (art. 19 alin. 2). Fundația nu are adunare generală și nu încasează cotizații.

Federația

Federația reunește două sau mai multe asociații sau fundații (art. 35 alin. 1). Membrii își păstrează propria personalitate juridică și propriul patrimoniu, iar federația funcționează după regulile asociației. Diferența procedurală: cererea de înscriere se judecă la tribunal, nu la judecătorie, iar federația intră în Registrul federațiilor.

Atât asociația, cât și fundația își pot deschide filiale, cu personalitate juridică proprie (la asociație, cu minimum 2 membri), sau sucursale, fără personalitate juridică.

Cum înființezi un ONG, pas cu pas?

Procedura e aceeași pentru asociație și fundație, cu diferențe mici la acte. Totul începe cu denumirea și se termină cu încheierea judecătorului care dispune înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor. Din acel moment, organizația devine persoană juridică (art. 8 alin. 1).

Denumirea trebuie să fie disponibilă. Ministerul Justiției refuză motivat dacă e identică sau asemănătoare până la confuzie cu a altui ONG, dacă imită numele unei autorități (cuvinte ca "poliție", "inspectorat", "autoritate", "protecția consumatorilor") sau al unei structuri profesionale, cum ar fi un barou. Dacă vrei "național" sau "român" în nume, ai nevoie de acordul prealabil al Secretariatului General al Guvernului (art. 7 alin. 3²). Chiar și cu refuzul ministerului, judecătorul poate dispune înscrierea dacă îl consideră neîntemeiat (art. 8 alin. 2¹).

Statutul e documentul central. Art. 6 alin. (2) enumeră 14 elemente obligatorii, sub sancțiunea nulității absolute: datele membrilor, scopul, denumirea, sediul, durata, patrimoniul inițial, primele organe de conducere, persoana împuternicită să facă demersurile, drepturile membrilor, destinația bunurilor la dizolvare și semnăturile. Dacă lipsește unul, judecătorul te citează să remediezi neregularitatea (art. 9), iar dosarul stă pe loc până o rezolvi.

Sediul se dovedește cu un act de proprietate, un comodat sau un contract de închiriere. Dacă sediul e într-un bloc, nu mai ai nevoie de acordul asociației de proprietari atunci când persoana împuternicită declară pe propria răspundere că organizația nu va desfășura activitate acolo (art. 7 alin. 2³).

După înscriere, încheierea se comunică din oficiu, pentru evidența fiscală, organului financiar local de la sediu (art. 8 alin. 3). Apoi organizația își obține codul de identificare fiscală de la ANAF și își deschide contul bancar.

Cât costă și cât durează înființarea unui ONG?

Costurile obligatorii sunt mici. Pentru dovada disponibilității denumirii, Ministerul Justiției a comunicat un tarif de 36 lei, plus 18 lei dacă prelungești valabilitatea dovezii, plătibil în contul de disponibilități al ministerului. Verifică suma la momentul cererii, pentru că tarifele se stabilesc prin ordin al ministrului. La instanță plătești taxa judiciară de timbru de 100 lei, prevăzută de art. 12 lit. c) din OUG nr. 80/2013 pentru cererile de dobândire a personalității juridice de către asociații, fundații și federații. Aceeași taxă se aplică ulterior la fiecare modificare a statutului.

Banul mare apare la fundație. Activul patrimonial inițial trebuie să valoreze cel puțin 10 salarii de bază minime brute pe țară, la data constituirii (art. 15 alin. 2). Cu salariul minim de 4.325 lei, aplicabil de la 1 iulie 2026 potrivit HG nr. 146/2026, pragul este de 43.250 lei. Fundațiile al căror scop exclusiv e strângerea de fonduri pentru alte ONG-uri au nevoie de doar 2 salarii minime, adică 8.650 lei. Asociația nu are prag: membrii trec în statut patrimoniul pe care îl aduc.

Ca termene, judecătorul desemnat verifică dosarul în 3 zile de la depunere (art. 8 alin. 2). Dacă găsește lipsuri, te citează în camera de consiliu ca să le remediezi, iar dacă nu le îndrepți, cererea se respinge. Încheierea se atacă doar cu apel, în 5 zile (art. 11 alin. 3), iar înscrierea în registru se face în ziua în care încheierea rămâne definitivă.

Ce nu e obligatoriu: notarul (doar pentru aport în imobile) și avocatul. Mulți fondatori aleg totuși un avocat pentru redactarea statutului, ca să evite amânările; vezi cât costă un avocat pentru onorariile orientative. Pentru fondatorii persoane juridice, legea cere și cazierul fiscal al firmei fondatoare (art. 7 alin. 2⁴), iar unele grefe cer cazierul fiscal și pentru fondatorii persoane fizice, așa că întreabă la judecătoria de la sediu înainte de depunere.

Cum sunt conduse organizațiile neguvernamentale?

Structura de conducere e fixată de lege și trebuie să apară nominal în statut încă de la înființare. Aici se văd cel mai bine diferențele practice dintre asociație și fundație.

La asociație, organele sunt adunarea generală, consiliul director și, după caz, cenzorul (art. 20). Adunarea generală reunește toți membrii, se întrunește cel puțin o dată pe an și decide strategia, bugetul, alegerea consiliului director, modificarea statutului și dizolvarea. Din 2024, ședințele pot avea loc și online, iar hotărârile se pot semna cu semnătură electronică calificată sau avansată (art. 21 alin. 5). Consiliul director pune în executare hotărârile și încheie contractele; cel mult o treime dintre membrii lui pot fi persoane din afara asociației (art. 24 alin. 1).

Cenzorul devine obligatoriu când asociația are peste 15 membri (art. 27 alin. 2). Peste 100 de membri, controlul financiar trece la o comisie de cenzori cu număr impar de membri, dintre care cel puțin unul e contabil autorizat sau expert contabil (art. 27¹). Sub aceste praguri, orice membru care nu face parte din consiliul director poate exercita dreptul de control.

La fundație, organul de conducere este consiliul director, format din cel puțin 3 membri desemnați de fondatori (art. 30 alin. 1), plus cenzorul sau comisia de cenzori. Scopul fundației se schimbă doar de fondatori sau, dacă nu mai trăiește niciunul, cu votul a patru cincimi din consiliul director, și numai dacă scopul inițial a fost atins ori nu mai poate fi atins (art. 29 alin. 5 și 6).

Un membru care nu a participat la vot sau a votat împotrivă poate ataca în instanță o hotărâre contrară legii sau statutului, în 15 zile de la data la care a aflat de ea sau de la data ședinței (art. 23 alin. 2). Cererea se judecă de judecătoria de la sediu, iar hotărârea poate fi atacată doar cu apel.

Din ce bani funcționează un ONG și ce obligații are după înființare?

Art. 46 din OG nr. 26/2000 enumeră sursele de venit ale asociațiilor și federațiilor: cotizațiile membrilor, dobânzi și dividende din plasarea legală a sumelor disponibile, dividende de la societățile înființate de organizație, venituri din activități economice directe, donații, sponsorizări și legate, bani de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. Fundațiile au aceleași surse, mai puțin cotizațiile.

Activitățile economice directe sunt permise doar dacă au caracter accesoriu și sunt în strânsă legătură cu scopul principal (art. 48). O asociație culturală poate vinde bilete la propriile spectacole, dar nu poate deveni un magazin online fără legătură cu scopul ei. Pentru activități comerciale de amploare, legea îți permite să înființezi o societate comercială, cu condiția ca dividendele nereinvestite să meargă în scopul ONG-ului (art. 47).

După înscriere apar câteva obligații de care mulți fondatori uită:

• Beneficiarul real. Orice schimbare a datelor beneficiarului real se comunică Ministerului Justiției (art. 34⁴). Nerespectarea se sancționează cu amendă de la 200 la 2.500 lei, iar la repetare, de la 500 la 5.000 lei. Dacă nici atunci nu comunici datele în 30 de zile, organizația poate fi dizolvată prin hotărâre judecătorească (art. 34⁵ și art. 56 alin. 1¹).
• Registrele tranzacțiilor se păstrează cel puțin 5 ani (art. 27³).
• Autorizațiile cerute de lege pentru anumite activități se obțin înainte de a le începe, altfel organizația riscă dizolvarea (art. 14).
• Numărul minim de membri trebuie menținut. O asociație care scade sub 3 membri și nu completează numărul în 3 luni se dizolvă de drept (art. 55 alin. 1 lit. d).

Dacă vrei să închizi organizația, adunarea generală hotărăște dizolvarea, iar hotărârea se depune în 15 zile la judecătoria de la sediu (art. 57). Urmează lichidarea, iar ONG-ul încetează să existe la radierea din Registrul asociațiilor și fundațiilor (art. 71), spre deosebire de închiderea unui SRL, care se face la Registrul Comerțului.

După cel puțin 3 ani de activitate neîntreruptă, o asociație, fundație sau federație poate cere statutul de utilitate publică, acordat prin hotărâre a Guvernului (art. 38 și 39). Condițiile sunt cumulative: activitate de interes general, rapoarte și situații financiare pe ultimii 3 ani, patrimoniu, membri și personal adecvate scopului. Statutul aduce, printre altele, dreptul de a primi în folosință gratuită bunuri proprietate publică. Dacă organizația ta monitorizează autoritățile, vei lucra des cu cererile de informații publice și e bine să știi ce faci când o instituție nu răspunde.