Stâncă căzută pe mașină pe drum public: ce despăgubiri poți cere și cine răspunde

Pe 21 iulie 2026, la ieșirea din localitatea Lazaret, pe DN7 - Valea Oltului, o bucată de stâncă s-a desprins de pe versant și a căzut peste o mașină aflată în mers. Un bărbat de 71 de ani, pasager pe locul din dreapta, a murit. La volan se afla fiica lui, de 36 de ani, care a scăpat nevătămată. În zona respectivă nu exista plasă de protecție pe versant - aceasta se termina la aproximativ 100 de metri înainte de locul unde s-a rupt piatra.

Un accident cu o stâncă sau un bolovan căzut pe mașină pare, la prima vedere, un ghinion pur, un capriciu al naturii pe care nimeni nu-l putea opri. În multe cazuri, lucrurile nu stau așa. Drumul public are un administrator, iar administratorul are obligații legale de siguranță - inclusiv să prevină și să semnalizeze pericolul căderilor de pietre. Când aceste obligații sunt încălcate, victima rănită sau familia celui decedat poate cere despăgubiri.

Acest ghid îți arată cine răspunde juridic, ce despăgubiri poți cere, ce trebuie să faci imediat după accident și în cât timp poți acționa. Informația este utilă oricui trece printr-o astfel de situație, nu doar celor implicați în tragedia de pe Valea Oltului.

Cine răspunde juridic când o stâncă cade pe mașină pe un drum public?

Prima reacție a instituțiilor într-un astfel de caz e adesea „nimeni nu e de vină, a fost un accident". Legea spune altceva. Drumurile naționale, cum e DN7 pe Valea Oltului, sunt administrate de CNAIR (Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere). Pe drumurile județene răspunde Consiliul Județean, iar în localități, primăria. Administratorul drumului are, prin Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, obligația de a asigura siguranța circulației, de a preveni pericolele previzibile de pe versanți și de a semnaliza de urgență orice obstacol apărut pe carosabil.

Când un versant are istoric de căderi de pietre, montarea plasei de protecție și a panourilor de avertizare nu e un moft, ci o măsură de siguranță pe care administratorul e obligat să o ia. Lipsa plasei exact în zona unde s-a desprins stânca, cum s-a întâmplat la Lazaret, poate fi interpretată de instanță ca neîndeplinire a obligațiilor de întreținere și siguranță.

Răspunderea se poate întemeia pe două căi. Prima e răspunderea pentru fapta proprie (art. 1357 Cod civil): administratorul a fost neglijent și nu a luat măsurile impuse de lege. A doua e răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri (art. 1376 Cod civil), o formă de răspundere obiectivă, care nu cere dovedirea vinovăției - e suficient ca prejudiciul să fie cauzat de un lucru aflat în paza celui chemat să răspundă.

Ce despăgubiri pot cere victima sau familia celui decedat?

Întinderea despăgubirilor depinde de urmările accidentului. Dacă mașina a fost avariată, dar oamenii au scăpat, se pot recupera prejudiciile materiale: reparația vehiculului pe baza unui deviz de la un service autorizat, contravaloarea bunurilor distruse și, uneori, lipsa de folosință a mașinii pe durata reparației.

Când accidentul provoacă vătămări corporale, victima are dreptul la acoperirea cheltuielilor medicale, a costului recuperării și a veniturilor pierdute pe perioada în care nu a putut munci. La acestea se adaugă daunele morale pentru suferința fizică și psihică, pentru durere și pentru eventualele sechele.

În cazul cel mai grav, cel al decesului, legea recunoaște mai multe categorii de despăgubiri pentru familie. Rudele apropiate - soț sau soție, copii, părinți, frați și surori - pot cere daune morale pentru durerea pierderii, cunoscute în practică drept prejudiciul prin ricoșeu. Instanța prezumă existența suferinței în cazul rudelor de gradul întâi, fără să fie nevoie de o dovadă anume a durerii. Persoanele pe care decedatul le întreținea pot cere contravaloarea acestei întrețineri pierdute. În plus, se recuperează cheltuielile de înmormântare. Aceste trei categorii - daune morale, întreținere și cheltuieli funerare - pot fi cerute simultan, temeiul fiind art. 1391 și art. 1392 Cod civil.

Ce trebuie să faci imediat după un accident cu o piatră căzută pe mașină?

Ce faci în primele ore după accident îți poate hotărî șansele de a primi despăgubiri. Primul pas e să suni la 112 și să chemi poliția rutieră, chiar dacă paguba pare doar materială. Procesul-verbal întocmit de agenți este proba centrală a dosarului, iar fără el instituția responsabilă va contesta aproape sigur cererea.

Nu muta mașina înainte de venirea poliției, dacă poziția ei nu blochează periculos traficul. Fotografiază și filmează totul: stânca sau bolovanul căzut, avariile mașinii, versantul de unde s-a desprins piatra, lipsa plasei de protecție și a panourilor de avertizare, poziția vehiculului pe carosabil. Aceste imagini fixează starea drumului în momentul accidentului, înainte ca administratorul să intervină și să „curețe" zona.

Cere ca în procesul-verbal să fie consemnată corect cauza reală: „cădere de stâncă de pe versant pe carosabil", nu o formulare care să-ți pună ție în cârcă neadaptarea vitezei. Notează datele martorilor și, dacă zona are camere de supraveghere sau treceai cu o cameră de bord, salvează înregistrarea. Păstrează orice document medical, dacă au existat răniți, și toate bonurile legate de eveniment. Cu cât dosarul de probe e mai solid din prima zi, cu atât negocierea cu administratorul drumului sau procesul vor merge mai ușor.

Cum ceri despăgubiri de la CNAIR sau administratorul drumului?

Recuperarea despăgubirilor trece de obicei prin două etape: cererea prealabilă adresată direct instituției și, dacă aceasta refuză sau oferă prea puțin, acțiunea în instanță. Nu ai nevoie neapărat de proces din prima zi - multe dosare se închid la faza cererii prealabile, mai ales când probele sunt clare și lipsa măsurilor de siguranță e evidentă.

Începe prin a identifica exact administratorul drumului pe care a avut loc accidentul, pentru că lui i te adresezi. Pentru DN7 și celelalte drumuri naționale, acesta este CNAIR. Apoi construiește dosarul și trimite-l cu confirmare de primire, ca să ai dovada datei. Instituția are, de regulă, 30 de zile să răspundă. Dacă respinge cererea sau tace, pasul următor este instanța civilă, unde poți cere atât prejudiciul material, cât și daunele morale, plus cheltuielile de judecată.

În cât timp poți cere despăgubiri după un astfel de accident?

Timpul lucrează împotriva ta, așa că nu amâna. Dreptul de a cere despăgubiri se prescrie, adică se stinge, în termen de 3 ani, potrivit art. 2517 Cod civil. Termenul curge din momentul în care ai cunoscut sau trebuia să cunoști atât prejudiciul, cât și persoana răspunzătoare, conform art. 2528 Cod civil. În cazul unei stânci căzute pe drum, acest moment coincide de regulă cu ziua accidentului, pentru că atunci afli și paguba, și cine administrează drumul.

Trei ani par mult, dar probele se degradează repede. Versantul e curățat, plasa lipsă e montată la câteva zile după tragedie, urmele de pe carosabil dispar. De aceea e util să fixezi probele imediat și să pornești demersurile cât timp situația de la fața locului mai poate fi reconstituită. Dacă termenul de 3 ani se apropie, o cerere de chemare în judecată depusă la timp întrerupe prescripția și îți păstrează dreptul.

Există și o dimensiune penală separată. Dacă procurorul deschide un dosar pentru ucidere din culpă sau vătămare din culpă împotriva persoanelor responsabile de întreținerea drumului, familia se poate constitui parte civilă în acel proces, cu propriile termene procesuale. Cele două căi, civilă și penală, nu se exclud.

Poate administratorul drumului să scape de răspundere invocând forța majoră?

Aceasta e apărarea clasică a instituțiilor: căderea de piatră ar fi fost un eveniment imprevizibil și de neînlăturat, deci un caz de forță majoră care înlătură răspunderea, potrivit art. 1351 Cod civil. Uneori argumentul e valid. Dar el nu funcționează automat, iar instanțele îl analizează strict.

Forța majoră cere ca evenimentul să fie cu adevărat imprevizibil și inevitabil. Când versantul avea deja istoric de căderi de pietre, când existau semne de instabilitate, sau când plasa de protecție era montată tocmai pe porțiunile învecinate dar lipsea exact acolo unde s-a produs desprinderea, previzibilitatea pericolului devine greu de negat. Un versant cunoscut ca periculos, lăsat neprotejat, nu mai e o surpriză a naturii, ci o obligație de siguranță neîndeplinită.

Practica instanțelor recunoaște și culpa concurentă. Se poate reține, în același dosar, atât inacțiunea administratorului - lipsa plasei, a semnalizării, a lucrărilor de consolidare - cât și, dacă e cazul, o eventuală contribuție a șoferului. Într-o astfel de situație, despăgubirile se împart proporțional cu vina fiecăruia, dar asta nu șterge răspunderea administratorului. Tocmai de aceea evaluarea unui specialist e importantă: el arată de ce evenimentul era previzibil și de ce apărarea cu forța majoră nu ține.

Ai trecut printr-un accident cauzat de starea drumului? Află ce despăgubiri poți cere.

Întreabă gratuit un avocat