Ai moștenit o casă, un teren sau un cont bancar, dar nu te-ai ocupat de succesiune. Poate ți s-a părut prea complicat, poate ai amânat din cauza relațiilor cu ceilalți moștenitori sau pur și simplu nu ai știut ce presupune procedura. Realitatea e că mulți români se află în această situație - bunuri moștenite pe care nu le pot vinde, nu le pot ipoteca și nu le pot folosi în acte oficiale.
Legea nu te obligă să faci succesiunea într-un anumit termen. Dar dacă amâni, consecințele se acumulează: de la un impozit suplimentar de 1% din valoarea bunurilor, până la pierderea dreptului de a mai accepta moștenirea. În acest ghid vei găsi tot ce trebuie să știi despre termenele legale, costurile implicate și riscurile reale ale amânării succesiunii în 2026.
Ce se întâmplă dacă nu faci succesiunea în România?
Succesiunea (sau moștenirea) este procedura prin care bunurile unei persoane decedate trec în mod legal către moștenitorii săi. Conform art. 953 din Codul civil, patrimoniul defunctului - case, terenuri, mașini, conturi bancare, dar și datorii - se transmite moștenitorilor, fie pe baza legii, fie pe baza unui testament.
Dacă nu faci succesiunea, bunurile rămân blocate pe numele persoanei decedate. Asta înseamnă că, din punct de vedere juridic, nimeni nu poate dispune de ele. Consecințele practice sunt directe și concrete.
Nu poți vinde sau dona bunurile moștenite. Fără certificatul de moștenitor, niciun notar nu va autentifica un contract de vânzare-cumpărare, donație sau schimb. Chiar dacă familia știe că apartamentul "e al tău", în fața legii nu ești proprietar.
Nu poți închiria legal un imobil moștenit, nu poți solicita subvenții pentru un teren agricol și nu poți arenda pământul. Băncile nu îți vor da acces la conturile defunctului fără certificat de moștenitor. Nici măcar schimbarea titularului pe un contract de utilități (gaz, curent, apă) nu se poate face fără acest document.
Dacă defunctul avea un credit ipotecar sau alte datorii, amânarea succesiunii nu oprește acumularea dobânzilor. Creditorul poate cere executarea silită asupra bunurilor din masa succesorală, iar moștenitorii care nu și-au clarificat situația juridică pierd posibilitatea de a negocia restructurarea datoriei.
Pe scurt: dacă nu faci succesiunea, bunurile moștenite există fizic, dar nu și juridic. Nu le poți folosi, nu le poți transforma în bani, nu le poți transmite mai departe.
Care este termenul legal pentru acceptarea succesiunii?
Art. 1103 alin. (1) din Codul civil stabilește un termen de opțiune succesorală de 1 an de la data deschiderii moștenirii (adică de la data decesului). În acest interval, fiecare moștenitor trebuie să decidă dacă acceptă sau renunță la moștenire.
Acceptarea poate fi expresă - printr-o declarație autentică la notar - sau tacită. Acceptarea tacită intervine atunci când moștenitorul face acte pe care nu le-ar putea face decât în calitate de proprietar: plătește impozitul pe un imobil moștenit, începe reparații la casă, încasează chiria de la un chiriaș al defunctului sau depune cereri la instituții în legătură cu bunurile din masă succesorală.
Dacă trece un an fără niciun act de acceptare expresă sau tacită, legea prezumă că moștenitorul a renunțat la moștenire. Această prezumție operează automat - nu trebuie să declare nimeni renunțarea, ci pur și simplu lipsa oricărei acțiuni duce la pierderea calității de moștenitor.
Există și excepții de la regula termenului de 1 an. Dacă moștenitorul nu a știut de deces sau dacă un copil al defunctului s-a născut după moartea acestuia, termenul începe să curgă de la un alt moment. Codul civil permite și repunerea în termen - o cerere prin care un moștenitor care a fost împiedicat de motive obiective (boală gravă, lipsa din țară fără a cunoaște decesul) poate solicita instanței un nou termen pentru a-și exercita opțiunea succesorală.
Termenul de opțiune succesorală
Ce impozit plătești dacă nu faci succesiunea în primii 2 ani?
Dincolo de termenul de 1 an pentru opțiunea succesorală, există un al doilea termen care afectează direct buzunarul moștenitorilor: termenul de 2 ani prevăzut de Codul fiscal.
Art. 111 alin. (3) din Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal) prevede clar: dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului, nu se datorează impozit pe transmiterea proprietăților imobiliare. Dacă depășești acest termen, moștenitorii plătesc un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
Impozitul se calculează la valoarea bunurilor imobile din masa succesorală - fie la valoarea declarată de moștenitori, fie la valoarea din studiul de piață al Camerelor Notarilor Publici (se ia în calcul cea mai mare dintre ele). Din valoarea imobilelor se scad eventualele datorii ale defunctului legate de acele bunuri, obținându-se activul net imobiliar - baza pe care se aplică cei 1%.
Un exemplu concret: dacă moștenești un apartament evaluat la 400.000 de lei și faci succesiunea după 3 ani de la deces, vei plăti un impozit suplimentar de 4.000 de lei către stat, pe lângă onorariul notarului. Dacă ai fi finalizat procedura în primii 2 ani, acest impozit ar fi fost zero.
Impozitul este încasat de notarul public la momentul întocmirii încheierii de finalizare a succesiunii și virat către bugetul de stat. Nu poți finaliza succesiunea fără a-l achita.
Poți pierde dreptul la moștenire dacă nu faci succesiunea?
Da, și este probabil cea mai gravă consecință a inacțiunii. Dacă nu accepti moștenirea (nici expres, nici tacit) în termen de 1 an de la deces, legea te consideră renunțător. Cota ta din moștenire revine celorlalți moștenitori sau, dacă nu există alți moștenitori, statului român (succesiune vacantă).
Renunțarea prin inacțiune nu este același lucru cu renunțarea expresă la notar, dar efectul e similar: pierzi calitatea de moștenitor. Diferența e că, în cazul inacțiunii, mai există o posibilitate de salvare - repunerea în termen. Dacă ai renunțat expres prin declarație notarială, această cale nu mai este deschisă.
Repunerea în termenul de acceptare se face prin cerere adresată instanței de judecată. Trebuie să dovedești că ai fost împiedicat de motive temeinice să accepți moștenirea la timp: o boală gravă, faptul că nu ai știut de deces, ascunderea testamentului de către un alt moștenitor, sau alte circumstanțe obiective. Cererea trebuie depusă în cel mult 30 de zile de la momentul în care împiedicarea a încetat.
Situația se complică și mai mult când au trecut ani sau decenii. Dacă bunicul a decedat acum 15 ani și nimeni nu a dezbătut succesiunea, iar între timp a decedat și unul dintre copiii lui, procedura actuală va trebui să includă și succesiunea după copilul decedat. Cu cât trece mai mult timp, cu atât numărul de moștenitori crește, actele sunt mai greu de găsit, iar martorii (necesari la notar) pot fi indisponibili.
Ce acte sunt necesare pentru dezbaterea succesiunii?
Pentru a deschide procedura succesorală la notar, vei avea nevoie de un set de documente în original. Lista poate varia ușor de la caz la caz, dar documentele de bază sunt aceleași.
Actele de stare civilă sunt primele cerute: certificatul de deces al persoanei decedate, certificatele de naștere ale moștenitorilor, certificatele de căsătorie (pentru soțul supraviețuitor și pentru moștenitorii căsătoriți), hotărârile de divorț (dacă e cazul). Aceste acte dovedesc relația de rudenie sau de căsătorie cu defunctul - baza pe care se stabilește cine moștenește.
Actele de proprietate sunt necesare pentru identificarea bunurilor din masa succesorală: contracte de vânzare-cumpărare, titluri de proprietate, contracte de donație, extrase de carte funciară. Pentru autoturisme, trebuie cartea de identitate a vehiculului. Pentru conturi bancare, un extras de cont sau o adeverință de la bancă. Pentru acțiuni sau participări la societăți comerciale, un certificat de acționar.
Certificatul de atestare fiscală se obține de la primăria unde era înregistrat defunctul și arată dacă acesta avea datorii la bugetul local. Actele de identitate ale tuturor moștenitorilor trebuie prezentate în original. Dacă un moștenitor nu poate fi prezent, poate trimite un mandatar cu procură notarială.
La termenul de dezbatere a succesiunii, notarul audiază și doi martori din afara familiei, care trebuie să-l fi cunoscut pe defunct și să poată confirma numărul și identitatea moștenitorilor.
Cât costă succesiunea la notar în 2026?
Costurile succesiunii la notar se compun din mai multe elemente. Principalul este onorariul notarial, care se calculează procentual în funcție de valoarea totală a bunurilor moștenite (masa succesorală). Valoarea imobilelor se stabilește pe baza grilei notariale, nu pe baza prețului de piață - un apartament care se vinde cu 100.000 de euro poate fi evaluat la 60.000-70.000 de euro în grilă, sau invers.
Formula de calcul a onorariului e prevăzută prin Ordinul Ministerului Justiției și variază pe tranșe. Pentru o masă succesorală de 200.000 de lei (aproximativ 40.000 de euro), onorariul notarial este de circa 1.500-2.000 de lei. Pentru bunuri de 500.000 de lei, te poți aștepta la un onorariu de 2.500-3.500 de lei.
La onorariu se adaugă taxa de intabulare a certificatului de moștenitor în cartea funciară (dacă moștenești bunuri imobile) - circa 800 de lei în regim normal. Dacă au trecut peste 2 ani de la deces, adaugi impozitul de 1% din valoarea bunurilor imobile. Unele cazuri necesită și procuri notariale, traduceri legalizate sau obținerea de duplicate ale actelor pierdute, fiecare cu costuri proprii.
Toate aceste costuri se împart între moștenitori, proporțional cu cota moștenită de fiecare. Dacă ești singurul moștenitor, suporți tot. Dacă sunteți trei frați cu cote egale, fiecare plătește o treime.
Se poate face succesiunea după mai mulți ani de la deces?
Da. Nu există un termen maxim după care succesiunea devine imposibilă. Poți dezbate succesiunea și la 5, 10 sau 30 de ani de la deces - legea nu interzice acest lucru. Singurele efecte ale amânării sunt cele deja menționate: impozitul de 1% (dacă au trecut peste 2 ani) și posibilele complicații practice.
Toată procedura rămâne aceeași: te adresezi unui notar public din circumscripția ultimului domiciliu al defunctului, prezinți actele necesare, aduci doi martori și parcurgi etapele obișnuite. Notarul verifică în Registrul Național de Evidență a Succesiunilor dacă procedura nu a fost deja deschisă la un alt birou.
Problemele apar pe altă parte. Cu cât trece mai mult timp, cu atât e mai greu să găsești actele originale de proprietate. Arhivele primăriilor și ale OCPI pot ajuta, dar procesul durează. Dacă între timp au decedat și alți moștenitori, procedura se complică: trebuie dezbătute succesiuni succesive, fiecare cu actele și martorii aferenți. Numărul de persoane implicate crește exponențial - la o succesiune nedezbătută de 20 de ani pot ajunge implicați nepoți, strănepoți și veri despre care familia nici nu știa.
Dacă un moștenitor a decedat fără să fi acceptat moștenirea inițială, copiii săi pot moșteni dreptul de opțiune succesorală - pot accepta sau renunța în locul lui. Dacă au trecut termene, va fi necesar un demers judiciar, nu doar notarial. De aceea, un avocat specializat pe drept succesoral este util ori de câte ori succesiunea depășește situațiile simple.
Întrebări frecvente despre succesiune
