Separările sunt grele. Împărțirea timpului cu copilul după divorț e și mai grea. Iar când vizitele sunt refuzate sau sabotate constant, lucrurile pot aluneca rapid spre un haos emoțional și juridic.
Dar nu ești singur și nu trebuie să o iei pe ghicite. Legea prevede clar când și cum se poate stabili, modifica sau limita programul de vizitare. Iar în centrul fiecărei decizii stă un singur lucru: interesul superior al copilului.
Când intervine instanța în stabilirea programului de vizitare
Cel mai frecvent scenariu este acela în care părinții nu reușesc să ajungă la un acord privind contactul cu minorul. Poate nu se pun de acord asupra zilelor, poate unul vrea exclusivitate sau conflictul post-divorț este prea tensionat.
Conform art. 264 Cod Civil, instanța stabilește programul de vizitare ținând cont de: vârsta copilului și nevoile sale, relația afectivă cu părintele nerezident, comportamentul și implicarea acelui părinte, distanța geografică dintre locuințele părinților și istoricul de abuz sau de refuz al vizitelor.
Dreptul la relații personale nu se limitează la părinți
Un aspect adesea uitat: dreptul la relații personale nu aparține doar părinților. Copilul are dreptul să mențină contact și cu bunicii, frații și surorile sau alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament. Părintele nu are dreptul să împiedice aceste relații, cu excepția cazului în care instanța constată că ele pun în pericol dezvoltarea copilului.
Când poate fi limitat sau suspendat programul de vizitare
Programul de vizitare nu este un drept absolut. Poate fi restrâns, supravegheat sau suspendat în anumite situații.
Comportament abuziv sau violent. Dacă părintele are un istoric de violență fizică, psihică sau verbală, instanța poate impune vizite supravegheate, poate limita complet contactul temporar sau poate solicita o evaluare psihologică.
Probleme de sănătate mintală sau consum de substanțe. Vizitele pot fi interzise temporar sau permise doar cu condiții stricte, inclusiv testare toxicologică.
Alienare parentală. Dacă un părinte influențează copilul împotriva celuilalt, instanța poate restrânge contactul cu părintele manipulativ, poate solicita consiliere psihologică și poate restabili progresiv legătura cu părintele înstrăinat.
Ce se întâmplă când programul stabilit nu este respectat
Autoritatea socială. Poți solicita monitorizarea relației personale prin serviciul public de asistență socială, pentru o perioadă de până la 6 luni.
Penalități prin instanță. Conform art. 906 Cod de Procedură Civilă, părintele care refuză executarea programului poate fi sancționat cu penalități între 100 și 1.000 lei pe zi de întârziere. După 3 luni de refuz constant, se poate solicita o sumă fixă.
Răspundere penală. Art. 379 Cod Penal prevede că împiedicarea repetată a legăturilor personale ale copilului cu un părinte se sancționează cu închisoare de la 1 la 3 luni sau amendă.
Alte măsuri pe care le poate dispune instanța
Legea 272/2004, la art. 19 și 20, permite instanței să impună: amenzi pe zi de întârziere, depunerea unei garanții în schimbul preluării copilului, reținerea pașaportului pe durata vizitei și organizarea vizitelor în locuri neutre sau protejate. Toate aceste măsuri sunt gândite pentru a proteja copilul, nu pentru a pedepsi părintele.
Cum modifici programul de vizitare stabilit de instanță
Programul de vizitare poate fi modificat dacă apar schimbări semnificative în viața copilului sau a părinților: relocare, schimbarea programului școlar, probleme de sănătate sau alte circumstanțe relevante. Cererea de modificare se depune la instanța care a pronunțat hotărârea inițială.
Documentează totul
Întrebări frecvente despre programul de vizitare
